Astăzi e una din cele mai frumoase zile din viața mea… E 5 decembrie și e aproape iarnă. Zic aproape, pentru că încă mai avem soare și nu avem zăpadă. E 5 decembrie și e ziua în care inima mea vorbește pe înțelesul tuturor celor care lucrează cu oamenii. A celor care dăruiesc îmbucătură de suflet celor care li se aștern în viață. Uneori în tăcere, alteori în clinchet de zurgălăi. Adică, acei călători neobosiți în ale jocului de-a viața, numit VOLUNTARIAT. Acei cărăuși ai bucuriei de a dărui, de-a se implica și de-a construi. VOLUNTARII mei dragi. Și da, e Ziua Internațională a lor, a Voluntarilor și a muncii lor spre o viață mai bună, spre schimbarea pe care ei chiar au curaj s-o apuce cu ambele maini, cu sufletul și cu tot ceea ce știu a face și a trăi, cu și pentru oameni, locuri și fapte bune. Și mi s-au terminat cuvintele… pentru că nu le pot spune în cuvinte cât de mult îi iubesc, prețuiesc, respect și le mulțumesc. Dar ei știu deja asta.

Toți cei care mi-au intrat în viață, făcând lucruri împreună, în ultimii 10 ani, VOLUNTARII mei dragi ce mișună acum în preajma mea sau au plecat demult în viață luând din mine picături de suflet, le-aș dărui ceva. Sau le-aș face urări frumoase și motivante, așa, ca de ziua lor. Ori le-aș da prietenia mea în dar să-i însoțească în călătoriile lor prin viață, printre oameni și care să-i ferească de primejdii… Dar au deja toate acestea de la mine. Și ei știu.

Acum, rămasă fără cuvinte, mi-aș dori doar a-mi scoate sufletul în palme și să-l dăruiesc lor – VOLUNTARILOR. Să le tremure și lor în mâini, așa cum o face în mine mereu. La fiecare reușită a lor sau la fiecare neputință. La fiecare îmbrățișare, zâmbet sau bomboane împărțite cu drag… La fiecare luare de la capăt ori la fiecare piedică ce ne tăvălește puțin prin noroiul omenescului ce ne-nconjoară. Și-aș vrea să le dau din puterea mea de-a mă ridica și merge mai departe spre ceea ce visez a fi. Apoi le-aș da și din încăpățânarea mea. Da, aia care îi enervează uneori, dar care știe că lucrurile se pot face și altfel. Că efortul, munca și perspectivele încercate deseori, te duc acolo unde se împlinesc visurile, chiar dacă strângi din dinți și mergi mai departe împiedicat în lacrimi. Le-aș dona oricând din sângele meu care veșnic este în viteză și mă ține dreaptă chiar și atunci când ambele picioare (sau oamenii) mă țin pe loc. Le-aș dărui din fierbințeala lui, a sângelui meu, tocmai pentru a-i încinge în hora reușitelor prin propriile forțe și hotărâri. I-aș mângâia cu sufletul pentru cum știu ei a dărui. Ar fi o mângâiere specială, așa ca ei, de ziua lor. O mângâiere care să le arate cât de frumoși sunt și ce mândră sunt de toate reușitele lor. O mângâiere care să le spună cu bucurie cât de mult s-au schimbat de când și-au agățat în suflet insigna voluntariatului. Eu văd asta. Știu. Și cred în ei. Și în tot ce pot schimba în jur doar pentru că s-au molipsit și împrietenit cu virusul voluntariatului.

Este 5 decembrie și e aproape vară. Cum poate fi altfel când soarele strălucește și ne încălzește atunci când faptele bune schimbă până și anotimpurile? Le-aș face un dar special de ziua lor dar nu pot singură. Le-aș dărui Premiul Publicului de la Gala Națională a Voluntarilor 2015. Dar nu am cum, pentru că PUBLICUL suneți VOI, suntem NOI TOȚI. Cei care facem fapte bune sau le prețuim pe ale celor care se implică trup și suflet. DA, a lor, a VOLUNTARILOR care dăruiesc și se implică în tot și toate fără să aștepte nimic în schimb. Și mulți dintre voi i-ați susținut și votat de multe ori, pe cei care ne sunt aproape în viață, cunoaștere și străduință în devenire.

Voi ce ați dărui celor dragi din viața voastră? Ca și mine, probabil că tot ce vă stă în puteri. Atunci cum să fac să vă pot lua de mână, să vă ating sufletul și să ne unim forțele pentru a celebra tot ce-i frumos în OMENESCUL firav dar atât de puternic din inimile VOLUNTARILOR noștri? Și de ce? Tocmai pentru a le dărui, tot împreună, prețuirea noastră, respectul și admirația pe care le merită din plin.

Este 5 decembrie și e ziua lor, a VOLUNTARILOR. Haideți să-i votăm pe cei care POVESTESC despre cum educația, cultura și arta ne fac pe toți să creștem frumos în lumea visată. Să fie darul NOSTRU comun pentru cei care știu să ne facă să oftăm înțelept pe drumul care ne intersectează viețile. Eu i-am votat aici: http://www.galavoluntarilor.ro/finalist/bibliopovestasii-614. De mai multe ori (de-acasă, de la serviciu, de pe telefon sau din orice loc unde m-am putut conecta la altă rețea de internet).

Vreți și voi să le dăruiți ceva? Votați programul vrâncean de voluntariat – BIBLIOPOVESTAȘII – până pe 7 decembrie la ora 23.59. Împreună putem să-i facem CÂȘTIGĂTORI ai unui premiu ce le poate bucura sufletul: PREMIUL PUBLICULUI – adică acel ”public” pentru care ei dăruiesc din propria lor devenire, cunoaștere și iubire. Adică VOI. 🙂

MULȚUMESCU-VĂ, tuturor! Pentru acest dar frumos făcut lor într-o zi specială, care, indiferent de anotimp, atârnă în cântarul vieții cât tot aurul din lume!

Margareta Tătăruș – coordonator de voluntari și bibliotecar la Biblioteca Județeană Vrancea

Articole relaționate