Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop, Asociația Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei a demarat, în parteneriat cu Asociația “Platforma civică Împreună” un proiect de sensibilizare a tinerilor, de aducere în atenția publică și de conștientizare totodată, a caracterului specific al bisericilor de lemn de la Curbură, ca izvor de cultură românească autentică, prin elementele arhitectonice specifice, care le individualizează în spațiul românesc.

Bisericile de lemn din Vrancea, cu liniile lor arhaice decurgând din caracterul arhitectonic al bisericii de tip primar, pot reprezenta pentru copii și tineri cadrul ideal de transmitere către aceștia a valorilor identitare fundamentale ale culturii românesti, iar pentru cei mari un exercițiu de întoarcere spirituală și istorică către timpuri de început de creștinism.

Primul popas în cadrul proiectului l-a constituit Biserica “Cuvioasa Parascheva” din Valea Sării. Astfel, în data de 5 Ianuarie 2020, această biserică veche, de secol XVIII, a fost vizitată de un grup de 25 de tineri, invitați de Asociația Femeilor Ortodoxe să primească toate explicațiile privind caracterul ei specific arhitectonic, oferite cu generozitate de cercetătorul științific Cherciu Ion, Institutul de Etnografie si Folclor “Constantin Brăiloiu” din cadrul Academiei Române, cercetător profund preocupat de punerea în lumină a acestor elemente de patrimoniu cultural național.

Biserica este considerată de acesta, în lucrarea sa de excepție – din care vom cita în continuare –  “Biserici de lemn din Țara Vrancei, factor de identitate culturală” ca fiind “cea mai monumentală biserică sătească din Țara Vrancei”, străjuind cu silueta ei maiestuasă, ascunsă după brazi, drumul foarte vechi al ținutului Vrancei.

Specificul arhitectonic de a fi fost contruită în formă de navă cu pronaosul absidat este ceea ce dă forță, dar și o sobră eleganță liniilor aproape drepte care domină construcția. De altfel, pronaosul poligonal ca o contrabsidă a altarului reprezintă o altă specificitate constantă a bisericilor de lemn din Țara Vrancei.

Pisania datează de la 1772 și îi amintește pe cei 4 meșteri care au ridicat-o, respectiv pe Pavăl, Lazăr, Mereută si Stan, din mâinile cărora “a rămas întreagă peste timp rostirea în lemn a măiestriei lor”

Atât stâlpii pronaosului, cât și consolele care susțin bolta semicilindrică de pe naos, care sunt cioplite sub forma unor aripi, reflectă o preocupare pentru detaliu, “pentru cioplitura și  crestătura artistică” prezentă atât în interior cât și în exterior, grijă pentru detalii aflată în simbioză fericită cu impresia de monumentalitate a interiorului.

Copiii și tinerii din Focșani au ascultat în pridvorul deschis, amplasat pe latura de sud a bisericii, explicațiile fascinante despre vremurile în care acești patru meșteri, înmormântați în cimitirul de langa biserică, au dat arhitecturii Țării Vrancei, iar prin ea, întregii arte vechi românesti, o construcție al cărei specific arhitectonic de navă vine din timpuri mai vechi decât satul însuși. Este vorba despre un model romanic,  “un tip primar al bisericii corabie”, care lipsește în exteriorul arcului carpatic și care este întâlnit doar în cele mai vechi vetre de viață și civilizație românească din Transilvania. Bisericile de lemn din Țara Vrancei au, în mod surprinzător, același specific al tipului primar de construcție a bisericii.

Înțelegând acest lucru, tinerii au fost emoționați de faptul că arhitectura bisericii  este un arc către un timp mai vechi decât biserica însăși.

Înălțimea cheii de boltă a pridvorului, pusă în lumină de broderia de nervuri din jurul ei, sprijinită pe arcade și stâlpi crestate minuțios și purtând data terminării construcției, 1773, face “din pridvorul de la Valea Sării un moment de referință în arhitectura populară din Țara Vrancei”.

Sub această boltă, primind toate detaliile atinse de privire sub lumina unui soare care parcă nu era al zilei în care se petreceau toate acestea, ci părea a fi al meşterilor care duraseră biserica, cei tineri au înțeles ce împletire fină de vremelnicie cu veșnicia este omul și faptele sale.

Proiectul va continua cu fiecare dintre bisericile de lemn aflate în Munții Vrancei și Munții Buzăului, în scopul transmiterii către tineri a detaliilor esențiale care decurg din factorul de identitate culturală pe care îl reprezintă aceste elemente specifice de patrimoniu, dar în scopul creșterii nivelului de conștientizare și atentie publică față de aceste valori inestimabile ale trecutului și culturii românești.

Ana Săcrieru,
Președinte Asociația femeilor ortodoxe – Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei

Foto: arhiepiscopiabzvn.ro

Articole relaționate

Club de robotică în Jariștea – Vrancea

Începutul anului 2020 a adus după el la Școala Gimnazială Jariștea un eveniment așteptat și dorit de întreaga comunitate școlara: întemeierea unui