Chipărușul este un dans funerar unic în Europa, după unii etnologi, un ritual de înmormântare specific zonei Vrancea. Acesta era practicat la nivelul comunității încă din perioada precreștină și consta în realizarea unui dans în fața casei celui mort.

Doisprezece bărbați cu fețele acoperite de măști tradiționale din blană de oaie argăsită, așezați unul în spatele celuilalt și legați cu „lanțul vieții”, dansau în jurul unui foc. Din când în când săreau peste acesta, ca simbol al purificării sufletului celui decedat.

Măștile mai sunt folosite și azi la țară, pentru alungarea spiritelor rele, sperierea bolilor și a blestemelor. Gonesc gândurile negre trimise de dușmani. Ele trebuie puse la intrare, pe perete.

Măștile confecționate la Nereju-Vrancea reprezintă personaje din mitologia populară. Ele sunt purtate cu ocazia unor evenimente speciale din viața satului: la nuntă, la înmormântare, în ritualuri ale fertilității sau înainte de vânătoare.

Pe vremuri, când murea cineva din localitate, câţiva tineri îşi puneau pe faţă măşti înfiorătoare din lemn, care arătau ca nişte moşi şi babe. Conform cercetătorilor, Vrancea este singura zonă din ţară unde se mai păstrează obiceiul priveghiului cu măşti.

La căpătâiul mortului se făceau și glume, ca să nu mai sufere rudele. Flăcăii își dădeau pe obraz cu funingine sau cu făină, îşi puneau căciuli şi se îmbrăcau în zdrenţe. Încercau să-i înveselească pe cei care boceau. Spuneau tot felul de snoave, apoi legau mâna mortului cu o aţă, și o mișcau. Nu se știe dacă și reușeau să alunge tristețea înmormântării, dar ei măcar încercau.

„Se mai petrecea, se pare, în Apuseni, însă nu s-a mai descoperit acum supravieţuirea acestei tradiţii acolo. Ea se petrece cu anume măşti. Sunt măşti obligatoriu din lemn, măşti de bătrâni, de moşi şi babe, făcute pentru înmormântare. Pentru omul satului ele sunt limpede diferite şi oricând poate să îţi spună că asta e o mască de priveghi sau una de jocuri de Anul Nou”, explică Ioana Popescu, director de cercetare la Muzeul Ţăranului Român.

În plus, oamenii considerau că înmormântarea era ultima petrecere a mortului. Alte măşti care apăreau la priveghi erau Moartea, Popa sau Diavolul, potrivit evz.ro.

„Lucrurile trebuie să se petreacă fără tristeţe şi fără durere, tocmai ca prin această durere să nu încerci să ţii mortul în continuare în lumea asta. Deci e tot o tehnică, o practică magică, de a-l ajuta să se rupă de lumea asta, ajutându-l să treacă mai uşor dincolo” a mai spus Ioana Popescu.

Surse:
-Titi Popescu / Constantin Eretescu
-Arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor
-Lucrarea „Cărările sufletului” de Ion Ghinoiu
-Măşti de priveghi, creaţii ale lui Pavel Terţiu din Nereju, Vrancea
– Foto – tvr.ro

Articole relaționate

24 Iunie – Ziua Internațională a Iei

Ziua internaţională a iei este celebrată începând cu anul 2013 pe 24 iunie, odată cu Sânzienele și cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.