Comuna Slobozia Bradului, situată în județul Vrancea, regiunea Muntenia, România, își trage numele de la un moment istoric semnificativ. În 1746, sub un brad înalt din apropierea bisericii, robiții țigani au primit vestea dezrobirii lor de către Constantin Mavrocordat. Astfel, „slobozire”, care înseamnă „eliberare”, a dat naștere numelui localității – Slobozia Bradului.
Zona a fost populată și prosperă, având domenii întinse deținute de fanarioți precum Soutzo, Bogdan, Goleanu etc. Comuna este compusă din mai multe sate: Cornetu, Coroteni, Liești, Olăreni, Slobozia Bradului (reședința) și Valea Beciului.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat. În comună funcționau un schit, trei biserici și trei școli mixte. În 1950, comuna a trecut la raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, deja denumită Slobozia Bradului, comuna a trecut la județul Vrancea.
În prezent, Slobozia Bradului este cunoscută pentru situl arheologic de interes național de la Coroteni, care cuprinde o serie de așezări și necropole din diferite perioade istorice, inclusiv eneolitică, Epoca Bronzului, perioada Halstatt și Evul Mediu.
În plus, comuna are două monumente de arhitectură de interes local: biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” a schitului Rogozu, datând de la începutul secolului al XIX-lea; și biserica „Sfântul Nicolae” datând din 1808.
