Îmbrățișată de dealurile Munților Făgăraș, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, sau Mănăstirea Brâncoveanu cum este ea cunoscută, este o perlă a ortodoxiei și un loc de reculegere spirituală situat în comuna cu același nume, din județul Brașov, România. La altitudinea de 600 de metri, mănăstirea este o adevărată oază de liniște, un refugiu de pace și rugăciune în măiastra natură.
Istoria acestei mănăstiri este profund înrădăcinată în trecutul României, începându-și drumul în secolul al XVII-lea. Pe atunci, boierul Preda Brâncoveanu, bunicul domnitorului care-i poartă numele, a ridicat o biserică din lemn în acest loc pitoresc. Ulterior, în anul 1686, Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești, a înlocuit-o cu o mănăstire de piatră, menită să întărească credința ortodoxă de pe ambele părți ale Carpaților.
Într-un context istoric în care Transilvania fusese absorbită de Imperiul Habsburgic, Mănăstirea Sâmbăta de Sus a devenit un bastion al ortodoxiei, răspunzând provocărilor crescânde ale catolicismului. Cu toate că persecuțiile religioase și distrugerile de mănăstiri au fost frecvente în acea perioadă, Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus a fost ferită de distrugere grație relațiilor diplomatice ale lui Constantin Brâncoveanu.
Totuși, mănăstirea nu a fost ferită de pierderi. În anul 1785, ea a fost distrusă în urma unei comenzi a administrației catolice, care a profitat de amanetarea moșiei pentru a eradica un ultim reprezentant al ortodoxiei de pe domeniul Brâncoveanu. Încercările ulterioare de restaurare a mănăstirii s-au lovit de un climat politic neprielnic, dar spiritul ortodox nu a fost niciodată înfrânt.
Moșia Sâmbăta de Sus a rămas în proprietatea familiei Brâncoveanu până în anul 1922, când a fost transferată către Mitropolia de la Sibiu în urma reformei agrare. După aproape 140 de ani de la distrugere, în 1926, Mitropolitul Ardealului, Dr. Nicolae Bălan, a luat inițiativa reconstrucției mănăstirii. Mănăstirea a fost resfințită pe 15 august 1946, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
În ce privește arhitectura, Mănăstirea Sâmbăta de Sus este o valoroasă emblemă a stilului brâncovenesc, cu o formă de cruce și dispunere tradițională a altarului, naosului, pronaosului și pridvorului. Incinta mănăstirii, refăcută de-a lungul mai multor decenii, găzduiește astăzi chiliile călugărilor, o capelă, stăreția, o impresionantă bibliotecă cu peste 65.000 de volume și două săli de muzeu, plus o academie culturală și spirituală.
În prezent, mănăstirea este un important centru de pelerinaj, în special pe data de 16 august, când se sărbătorește „Sfântul Constantin Brâncoveanu și fiii săi martiri”, canonizați în 1992 de Biserica Ortodoxă Română. Nu departe de mănăstire, se află și Izvorul Părintelui Arsenie Boca, un loc de pelerinaj în sine.
Mănăstirea Sâmbăta de Sus rămâne, așadar, un simbol al credinței ortodoxe și un reper al istoriei și spiritualității românești, fiind o destinație perfectă pentru cei care doresc să se reconecteze cu istoria, cultura și spiritualitatea românească în mijlocul naturii.
Dacă ați fost impresionați de frumusețea și spiritualitatea Mănăstirii Sâmbăta de Sus, nu uitați să explorați și obiectivele turistice din Vrancea!
