Despre Generalul Arthur Văitoianu

Arthur Văitoianu s-a născut în 1864, în orașul Ismail. Se căsătorește cu Olga Ciornei, din comuna Slobozia, județul Râmnicu – Sărat, iar din căsnicia lor rezultă patru fete și un băiat. Arthur Văitoianu, urmează cursurile elementare și liceale la Bârlad, între anii 1872 – 1882.

În anul 1882 a intrat la Școala Militară pe care o absolvea în 1884, cu gradul de sublocotenent. Între anii 1884-1886 a urmat cursurile Școlii Speciale de Artilerie și Geniu, fiind avansat la gradul de locotenent. În 1908 i s-a încredințat comanda Regimentului 10 Putna din Focșani.

În anul 1913 preia comanda Brigăzii 11 Infanterie, unitate la care se găsea și în 1915 când a fost avansat la gradul de general de brigadă. Trecut la comanda Diviziei 10 Infanterie, Arthur Văitoianu a participat activ la luptele purtate de divizie, de la Flămînda și Turtucaia. Către sfârșitul anului 1916 este numit comandant la „Grupul Prahova” format din două divizii de infanterie, cu care poartă victorii strălucite, dar cunoaște și înfrângerile de la Neajlov și Argeș.

În anul 1917 i s-a încredințat comanda Corpului II Armată și a fost avansat la gradul de general de divizie. În fruntea acestui corp de armată a  luptat pe câmpul de bătălie de la Mărăști și Soveja.

În 1918 a fost înaintat la gradul de general de corp de armată, iar după încheierea Păcii de la București, este numit inspector al armatei și guvernator al Basarabiei.

Activitatea deosebită dusă de general, a fost apreciată prin conferirea multor ordine, decorații și medalii românești și străine.

Către sfârșitul anului 1918, în cadrul guvernului prezidat de Constantin Coandă, i se încredințează conducerea Ministerului de Interne, iar în guvernul prezidat de I. C. Brătianu este numit ministru de război.

În septembrie 1919 generalul de corp de armată Arthur Văitoianu este desemnat să formeze guvernul, care a durat până în noiembrie 1919. După această dată ocupă diferite funcții de ministru și ministru de stat în diferite guverne.

În anul 1940 se încheie cariera politică a celui care a fost un strălucit comandant de oști, iar în 1956, la vârsta de 92 de ani decedează, îngropat fiind la cimitirul Bellu. Puțin mai târziu, osemintele sale au fost aduse în Mausoleul de la Mărăști.

Sursa: Arhivele Naționale
Imagine: Wikipedia
Material trasnmis de către ghidul turistic Florin Daniel Sima

Facebook
WhatsApp
Twitter
Email