Coperta carteALEX PLEȘCAN ne invită luni, 8 august 2016, începând cu ora 15.00, la restaurantul Casa Vrânceană, unde își va lansa volumul de proză ”Sandu”, publicat la Editura Tracus Arte.

Autorul, născut în Focșani, a absolvit liceul Alexandru Ioan Cuza iar în prezent locuiește și scrie în Noua Zeelanda, publicând în România. În 1999 Alex s-a stabilit în Christchurch, Noua Zeelandă, unde lucrează în domeniul relațiilor comerciale de-a lungul Insulei de Sud. Ultima lui lansare de carte la Focșani a fost ”SCRIITORUL DE VAGOANE” în august 2014.

La acest eveniment, IRINA LUDOȘANU, fotograf, artist plastic, designer și fotomodel, va expune arta vizuală neconvențională, asociată estetic scriitorului. Printre pasiunile artistei se numără arta vizuală conceptuală, colajul electronic, expresionismul digital, nudul artistic în fața și în spatele obiectivului fotografic. Ultima creație publică: afișul volumului SANDU pentru Bookfest, București 2016. Lucrările expuse pot fi comandate în versiuni de înaltă rezoluție.

 

Despre Alex Pleșcan
Alex Pleşcan (publicat în România şi ca Alexandru Pleşcan) s-a născut în 1967 la Focşani şi va fi înmormântat la Vizantea-Livezi, Vrancea, alături de bunica Sanda şi de tatăl Sandu. A debutat în presa scrisă cu versuri, în Luceafărul (1981). A publicat poezie, proză, eseu şi critică literară în reviste din România (Contrapunct, Astra, Viaţă Româneasca, Convorbiri literare, România literară, Pro Saeculum, Antiteze etc.) şi Statele Unite (Meridian, Agora). În studenția lui din perioada comunistă, a frecventat la Bucureşti cenaclurile semi-oficiale conduse de criticii Mircea Martin, Ovid S. Crohmălniceanu şi Laurențiu Ulici. În 1990 a fost co-fondator al grupului Clubul Literar, sub egida căruia a ființat un cenaclu la Universitatea din Bucureşti (prima grupare independentă de acest gen în perioada post-comunistă, grupare al cărei Manifest a fost lansat în România Literară). Acest club a publicat volumul colectiv eclectic Ficţiuni (Editura Litera, 1992). În acel volum, Alexandru Pleşcan apare alături de Andrei Zlătescu, Ara Şeptilici, Fevronia Novac, Ion Manolescu şi Vlad Pavlovici. Alex a funcţionat între 1992 şi 1994 ca secretar literar la Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti. În 1993, a debutat dramaturgic la acelaşi teatru cu piesă Matilda (adaptare după Roald Dahl, regia Thomas de Mallet Burgess, scenografia Spiros Coscinas – primul proiect de teatru în educație cu participare româno-britanică şi prima piesă de un dramaturg român pusă în scenă la Bucureşti de o echipa londoneză).  Astfel, Alex a devenit membru UNITER, calitate ce i-a fost ulterior retrasă în absentia pentru neplata cotizației, după ce plecase din țară. Între 1994 şi 2007, a lucrat în televiziune şi producție video ca reporter de ştiri sau coordonator de emisiuni, ca editor sau cameraman, şi a produs sau regizat documentare TV precum Undeva la capătul lumii, Tunelul de la capătul tunelului (în România) şi Big Old Cats (în Noua Zeelandă). Ultimele sale apariţii editoriale sunt Scriitoiul de vagoane şi alte povestiri aproape adevărate (Tracus Arte, 2014) şi Clubul literar – versuri (Tracus Arte, 2015, alături de Fevronia Novac şi Andrei Zlătescu). Aceste două volume au beneficiat de excepţionala contribute ideatică și grafică a Cristinei Silaghi (cristinasilaghi.com), artist, teoretician, doctor in istoria artei, profesor și incomparabil prieten de o viață. Alex Pleşcan a absolvit Facultatea de Litere a Universității din Bucureşti (secția română-spaniolă) în anul 1992 şi are studii de jurnalism. A primit unele premii şi distincţii pentru proză şi versuri, iar unul dintre documentarele la care a lucrat ca producător a fost nominalizat în 1998 printre cele mai bune programe TV din lume la Festivalul de la Monte Carlo. În 1999 Alex s-a stabilit în Christchurch, Nouă Zeelandă, unde lucrează în domeniul relațiilor comerciale de-a lungul Insulei de Sud. Deşi detestă supremaţia virtualităţii electronice, Alex publică uneori articole de opinie şi texte literare sau face diverse corespondențe vizuale pentru website-uri şi posturi TV din România. Nu îl deranjează: femeile, pescuitul, bărcile cu motor, tenisul, fotografia, grădinăritul şi gătitul, dar pasiunile lui cu adevărat serioase sunt cei trei copiii ai lui. Crezându-se părăsit recent de memorie, mereu ratat ca scriitor funcţional, fundamental confuz stilistic, Alex nu poate să abordeze decât o singură temă, care, în cazul lui, este şi singurul său personaj: natura umană. Alex Pleşcan se consideră un cetăţean al ficțiunii universale, un gânditor în engleză, dar un povestitor în limba română.

Articole relaționate