Rezervația Naturală Cheile Tișiței Vrancea


Cheile Tișitei sau Valea Tișiței reprezintă una din cele mai mari arii protejate din județul Vrancea aflată în Munții Vrancei și face parte din Parcul Natural Putna.

Rezervația naturală, aflată la 850 de metri altitudine și măsurând circa 9 km lungime, se regăsește de o parte și de alta a unei văi create de pârâul Tișița, vale ce desparte vârful Tisaru Mare de măgura Râpa Caprei.

Traseul turistic începe chiar de la intrarea în rezervația Cheile Tișiței, în proximitatea localității  Lepșa, se continuă cca. 9 km prin secțiunea spectaculoasă de vale cu aspect de canion și după ce se trece prin două tuneluri succesive scurte – 10-20 m – se ajunge după încă 10 min. în  fața unui tunel mai lung – circa 150 m – ce desparte Tișița mare de Tișița mică. Acest tunel a fost construit de societățile austriece și italiene în ultimii ani ai sec. XIX – începutul sec. XX fiind folosit mult timp la exploatarea lemnului. Așadar pe tot traseul parcurs a fost, odată, o linie ferată cu mocăniță ce scotea lemn din bazinul Văii Tișița până în Lepșa.

Se părăsește în dreapta albia firavă a Tișiței mici și se traversează tunelul pentru a continua traseul, însă cu mare atenție la parcurgerea acestuia datorită întunericului ce ascunde bolovani căzuți, bălți, gropi etc. Așadar o lanternă este strict necesară și îmbrăcăminte corespunzătoare. La capătul opus al tunelului se află albia Tișița mare (sau Tișița aurie), care este urmată vreme de 1-2 ore, fiind nevoie să se traverseze apa de câteva ori , până la momentul în care valea se deschide foarte mult și se găsește în apropiere Stâna Cristianul (dezafectată). Durata traseului de la intrarea în chei până în acest punct este de circa 5-6 ore.

Din acest punct:

  • se continuă traseul marcat de la început cu triunghi roșu spre stânga pe lângă albia pârâului Cristianul cu un urcuș susținut de circa 2 ore până în punctul Gurguiata-Golul Roibului-Vf. Cristianul și mai departe spre șaua Geamăna sau
  • se continuă drumul pe lângă apa Tișiței mari – pe poteca nemarcata însă – preț de încă 4-5 ore până se ajunge în Șaua Tișiței de unde se ramifică mai multe trasee montane.

Parcul prezintă o arie naturală încadrată în bioregiunea alpină aflată în sectorul central nord-vestic al Munților Vrancei (subunitate geomorfologică a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), ce adăpostește, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În aceasta arie protejată sunt ocrotite cîteva specii de carnivore mari (urs, lup, râs) şi circa 12 specii de amfibieni, respectiv broscuţa roşie de pădure, broscuţa cu burtă galbenă, salamandra şi altele. Pădurea este regenerată în secolul 19, toată zona fiind defrișată. Se întâlnesc păduri de fag și în amestec care formează habitatul a numeroase specii de carnivore mari. Se întâlnesc numeroase exemplare de capră neagră colonizate din anul 1982, care pot fi observate pe brane. Iarna putem vedea numeroase urme ale vidrelor în albia Tișitei. De asemenea aici este locul de trai al ursului brun. Dintre speciile floristice importante se regăsesc: floarea de colț, trandafirul de munte, izmișoara, carpenul de munte, sânzienele de munte, ciuboțica ursului, papucul doamnei, barba ungurului, tulichina. Floarea de colț o putem vedea înflorita în lunile iulie – august mai ales pe Altarul Tișiței.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *